EBBINGHAUS (Hermann), psiholog german (Barmen, azi în Wuppertal, 1850-Halle, 1909). ECOLALIE sau ECOFRAZIE, repetare ca un ecou, de către un subiect, a cuvintelor si frazelor pronunţate în fata sa. EDUCAŢIE, arta de a dezvolta calităţile morale, intelectuale, artistice si fizice pe care copilul le poseda în stare potenţiala EGO, cuvânt latin care înseamnă Eu". EGOCENTRISM, tendinţa de a face din sine centrul universului. EGOISM, iubire de sine excesiva, ba chiar exclusiva. ELECTROŞOC sau SISMOTERAPIE, terapeutica din psihiatrie, care consta în provocarea unei crize epileptice artificiale, făcându-se sa treacă o descărcare electrica prin creier. EMOTIVITATE, aptitudine de a reacţiona la evenimente, chiar la cele anodine, trăind emoţii. EMOŢIE, reacţie globala, intensa si de scurta durata a organismului la o situaţie neaşteptata, însoţita de o stare afectiva de tonalitate plăcuta sau neplăcuta. EMPATIE, rezonanta, comunicare afectiva cu semenul. ENCOPRESIE, incontinenta involuntara a materiilor fecale, cel mai adesea diurna, independenta de orice leziune organica, care survine la un copil ce a depăşit vârsta normala de dobândire a controlului asupra sfincterelor (2-3 ani). ENUREZIE, emisiune involuntara si inconştienta de urina. EPILEPSIE, boala nervoasa, caracterizata in general prin convulsii si pierderea cunoştinţei. EREDITATE, transmitere a caracterelor fizice si psihice ale părinţilor la descendenţi. ERGONOMIE, ansamblu de studii si cercetări care au drept scop organizarea metodica a muncii si amenajarea echipamentului de lucru în aşa fel încât sa facă sistemul om-maşina" cât mai eficient posibil. ERGOTERAPIE, metoda de reeducare si de tratament prin munca pentru handicapaţii fizici si mintali. ERIKSON (Erik Homburger), psihanalist american de origine germana (Frankfurt pe Main, 1902 - Harwich, Massachusetts, 1994). EROS, în teoria freudiană, ansamblu al impulsiilor vieţii. EROTISM, senzualitate. EŞANTION, fracţiune reprezentativa a unui ansamblu definit. ETALONARE, scara stabilita cu referire la un eşantion cât mai reprezentativ posibil pentru o populaţie definita si omogena, la care se raportează notele obţinute de un subiect. ETNOCENTRISM, atitudine a spiritului, universal răspândita, care consta în raportarea tuturor fenomenelor sociale la acelea care ne sunt familiare, deoarece sunt proprii grupului de care aparţinem. ETNOPSIHIATRIE, studiu si tratament al maladiilor mentale in funcţie de grupurile etnice sau culturale cărora le aparţin subiecţii. EU, persoana conştienta si afirmata. EU IDEAL, perfecţiune a Eului. EXCITATIE, stimulare a unui receptor senzorial. EXPRESIE, manifestare exterioara a gândirii sau a stărilor psihice. EXTAZ, stare inefabila în care subiectul pare cufundat în încântare.
FREUD (Sigmund). neuropsihiatru austriac, fondator al psihanalizei (Freiberg, Moravia, azi Pribor, Cehoslovacia, 1856-Londra, 1939). FRICĂ, sentiment de nelinişte trăit în prezenta sau la gândul unui pericol. FRIEDMANN (Georges), sociolog francez (Paris, 1902 -id., 1977). FRIGIDITATE, imposibilitate, pentru femeie, de a trai senzaţii voluptuoase in raporturile sexuale. FRISCH (Karl von), zoopsiholog austriac (Viena, 1886 - Munchen, 1982). FROBEL (Friedrich), pedagog german (Oberweissbach, 1782-Marienthal, 1852). FROMM (Erich), psihanalist american de origine germana (Frankfurt pe Main, 1900 - Muralto, Elveţia, 1980). FRUSTRARE, stare a celui care este privat de o satisfacţie legitima, care este înşelat în speranţele sale. FUGĂ DE IDEI, exaltare psihica. FURIE, emoţie subita, cu tendinţa agresiva, care se manifesta printr-o vie animaţie expresiva, gestuala si verbala, uneori incontrolabila.
GALLUP (George Horace), ziarist si statistician american (Jefferson, Iowa, 1901 - Tschingel, Elveţia, 1984).
HIPOACUZIC, subiect a cărui acuitate auditiva este foarte diminuata. HIPNOZĂ, stare nu prea bine definita, apropiata de un somn parţial, provocata în mod artificial prin fixarea atenţiei asupra unui obiect strălucitor si prin sugestie, stare în care subiectul rămâne capabil sa asculte de unele ordine date de hipnotizator. HIPOMANIE, stare de exaltare care, sub o forma atenuata, evoca mania. HOLISM, teorie nonanalitică. ai cărei promotori se străduiesc sa examineze inteligenta, funcţionarea creierului sau a organismului în totalitatea lor. HOMEOSTAZIE, tendinţa generala a organismului care vizează sa menţină constante condiţiile de echilibru ale mediului sau. HOMOSEXUALITATE, inversiune sexuala. HORNEY (Karen), psihanalista americana de origine norvegiana (Hamburg, 1885-New York, 1952). HOSPITALISM, ansamblu de tulburări grave, psihologice si corporale, generate la sugari de o şedere prelungita în mediul spitalicesc.
IDEAL DE EU, model care se spera sa fie egalat. IDEE FIXĂ, idee permanenta, preocupanta, obsedanta, care rezista analizei intelectuale si de care subiectul nu poate scăpa. IDEI DE PERSECUŢIE, convingere a unui subiect care se crede expus relei-voinţe a anturajului sau.
JAMES (William), filosof american (New York, 1842 - Chocorua, New Hampshire, 1910. JANET (Pierre), psiholog francez (Paris, 1859 -id., 1947). JASPERS (KarI), filosof si psihiatru german (Oldenburg, 1883 Basci, 1969). JONES (Ernest), neurolog si psihanalist englez (Rhosfelyn, azi Gowerton, Tara Galilor, 1879 -Londra, 1958). JUCARE DE ROLURI, tehnica de grup, destinata învăţământului si formarii participanţilor. Derivata din psihodrama lui J.L. Moreno, aceasta metoda ia în general forma unei improvizaţii teatrale pe o tema data. JUDECATĂ, apreciere a unui raport între diferite idei; concluzie a unui raţionament. JUNG (Cari Gustav), psiholog si psihiatru elveţian (Kesswil, Turgovia, 1875 - Kiissnacht, în apropiere de Zurich, 1961).
KERSCHENSTEINER (Georg), pedagog german (Munchen, 1854 - id., 1932). KINSEY (Alfred Charles), biolog american (Hoboken, New Jersey, 1894-Bloomington, Indiana, 1956). KLEIN (Melanie), psihanalista engleza de origine austriaca (Viena, 1882-Londra, 1960).
LABILITATE, termen preluat din chimie pentru a caracteriza o componenta instabila a personalităţii, în special atenţia si afectivitatea atunci când acestea sunt foarte nestatornice. LACAN (Jacques Marie), medic si psihanalist francez (Paris, 1901 id., 1981). LAGACHE (Daniel), psihanalist francez (Paris, 1903-id., 1972). LAPSUS, eroare comisa în vorbire sau în scris. LATERALITATE, dominanta funcţionala a unei laturi a corpului uman asupra celeilalte, dominanta care se manifesta în special în preferinţa de a se servi în mod electiv de un ochi sau de unul dintre braţe pentru a executa operaţii care cer o oarecare precizie. LOBOTOMIE sau LEUCOTOMIE, operaţie chirurgicala care consta în secţionarea fasciculelor de fibre nervoase intracerebrale care unesc baza creierului (talamus, hipotalamus) cu scoarţa cerebrala. LOCKE (John), filosof englez (Wrington, Somersetshire, 1632 -Oates, Essex, 1704). LOEB (Jakob), fiziolog american de origine germana (Mayen, Renania, 1859-Hamilton, Bermude, 1924). LORENZ (Konrad), etolog austriac (Viena, 1903 - Altenberg, Austria, 1989). LURIA (Aleksandr Romanovici), psiholog rus (Kazan, 1902 - Moscova, 1977).
Extras din Larousse - Dicţionar de psihologie
|
