|
Evaluarea psihologică a copilului pentru stabilirea custodiei reprezintă un demers complex, ce cuprinde:
- interviul cu părintele (părinţii) - 1-2 şedinţe;
- evaluarea clinică a copilului, pe parcursul a cel puţin 2-3 şedinţe, cu aplicare de teste psihologice relevante pentru obiectivul evaluării.
În Raportul de psihodiagnostic şi evaluare clinică sunt notate informaţii despre:
- dezvoltarea cognitivă şi afectivă a copilului, starea de sănătate psihică a acestuia, ataşamentul faţă de părinţi, abilităţile de relaţionare în familie, cu adulţii şi egalii, eventuala prezenţă a unor semne/simptome de abuz;
- date despre părinţi, urmărindu-se în principal prezenţa/absenţa unor afecţiuni somatice sau tulburări psihice ce pot influenţa optima îngrijire a copilului, abilităţile parentale.
Raportul se încheie cu concluzii asupra situaţiei copilului şi recomandări legate de încredinţare, timp de vizitare, eventual consiliere sau psihoterapie pentru copil sau/şi părinte/părinţi, toate acestea fiind subordonate interesului superior al copilului.
Pentru a stabili care este interesul superior al copilului, instanţa ia în considerare o serie de factori, printre care:
- ataşamentul, legăturile afective existente între părinte şi copil
- capacitatea şi disponibilitatea părintelui de a oferi copilului afecţiune;
- capacitatea şi disponibilitatea părintelui de a satisface copilului nevoile materiale, asistenţa medicală, îngrijirea, etc;
- capacitatea şi disponibilitatea părintelui de a continua creşterea şi educarea copilului în religia pe care a adoptat-o;
- menţinerea stabilităţii şi continuităţii mediului de viaţă a copilului (casă, vecini, şcoală etc)
- menţinerea relaţiilor cu rudele (familia extinsă);
- starea de sănătate fizică şi psihică a părintelui, eventualul abuz de substanţe;
- preferinţa rezonabilă a copilului, în cazul în care instanţa consideră că acesta are o vârstă suficientă pentru a-şi exprima opinia;
- dorinţa şi capacitatea părintelui de a încuraja şi facilita o strânsă şi continuă relaţie a copilului cu celălalt părinte;
- violenţa în familie, indiferent dacă violenţa a fost îndreptată împotriva copilului sau acesta doar a asistat la violenţă;
Într-un articol publicat de APA (American Psychological Association), Ackerman & Ackerman au realizat o ierarhizare a criteriilor pe care o serie de psihologi americani le-au avut în vedere când au propus instanţei încredinţarea copilului unuia dintre părinţi (părintele A):
Părintele B este alcoolic; Părintele A demonstrează abilităţi parentale mai bune decât părintele B; Părintele B îndepărtează copilul de părintele A (notă: vezi Alienarea parentală); Copilul este mai ataşat emoţional de părintele A; Părintele A este mai stabil emoţional, Părintele A este mai tolerant în ceea ce priveşte timpul de vizitare; Părintele B nu a respectat hotărârile judecătoreşti anterioare; Înainte de divorţ, părintele A se ocupa de creşterea copilului; Copilul în vârstă de peste 15 ani doreşte să locuiască împreună cu părintele A; Părintele B este foarte furios în urma divorţului, Părintele B utilizează pedepse fizice asupra copilului; Părintele A participă activ la educarea copilului; Părintele B a obţinut rezultate foarte proaste la evaluarea psihologică; Părintele B are cazier; Părintele B are un istoric de spitalizare din motive psihiatrice; Părintele A este preocupat de nevoile viitoare ale copilului; Părintele B este semnificativ mai puţin inteligent decât copilul; Părintele A este preocupat de dezvoltarea copilului; Programul părintelui B necesită integrarea copilului într-o instituţie de îngrijire, Părintele B intenţionează să se mute cu copilul în alt stat; Părintele A este preocupat de situaţia şcolară a copilului; Părintele A rămâne să locuiască în aceeaşi casă, iar copilul va merge la aceeaşi şcoală; Situaţia financiară a părintelui A este mai stabilă; Înainte de divorţ părintele A se ocupa de disciplinarea copilului; Familia extinsă a părintelui A este mai disponibilă; Copilul în vârstă de 10 ani preferă să locuiască cu părintele A; Părintele A s-a recăsătorit, iar părintele B este implicat într-o relaţie; Părintele B este implicat într-o relaţie homosexuală; Părintele B a fost violent fizic faţă de părintele A; Părintele B a abuzat sexual părintele A, Părintele A este de acelaşi sex cu copilul; Părintele B este un fost alcoolic; Părintele A este mai activ social, Părintele A s-a recăsătorit, iar părintele B este singur; Părintele B ia medicaţie psihiatrică; Copilul în vârstă de 5 ani preferă să locuiască cu părintele A; Părintele A este implicat într-o relaţie, iar părintele B este singur; Părintele A este mama, iar părintele B este tata.
|
