 |
||||||
|
||||||
|
|
|
 |
|
|
|
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
 |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Psihanaliza şi pihoterapiile dinamice Psihoterapia dinamică pune accent pe descoperirea de către pacient a variatelor procese psihologice de natură inconştientă, procese ce stau la baza structurii personalităţii sale şi a formării mecanismelor sale adaptative. Aceste descoperiri bruşte şi intuitive ale pacientului sunt cunoscute sub denumirea de insight sau iluminare. Prin intermediul insightului pacientul descoperă de fapt sursele şi motivele ascunse care stau la baza comportamentelor şi problemelor sale. Aceste elemente s-au structurat în copilărie, sunt de natură inconştientă şi relativ inaccesibile persoanei. Sarcina principală a psihoterapiei dinamice este să-l ajute pe pacient să descopere ce se întâmplă cu el, să obţină insightul propriilor sale probleme şi sp utilizeze înţelegerea obţinută pentru a-şi modifica stilul perturbat de a reacţiona şi de a se comporta. Psihoterapiile de orientare comportamentală Baza teoretică a psihoterapiei comportamentale îşi are originea în teoriile învăţării, care consideră că personalitatea umană se structurează şi funcţionează în raport cu stimulii exteriori, de situaţiile, rolurile şi interacţiunile sociale şi nu de forţele interne, abisale. Psihoterapeuţii comportamentalişti se ocupă de comportamentul observabil şi de condiţiile de mediu care îl modelează, psihoterapia fiind înţeleasă ca un proces de învăţare. Psihoterapiile experienţiale Psihoterapeuţii experienţialişti critică atitudinile deterministe şi defetiste ale psihanaliştilor, începând cu Freud, în legătură cu personalitatea umană. Aceste atitudini consideră Eul ca fiind implacabil determinat şi supus instinctelor şi conflictelor inconştiente reprimate care îi ghidează întreaga existenţă şi devenire. Ei afirmă că orientarea comportamentalistă, ca şi cea dinamică, fac din om un automat care este depersonalizat, cu un comportament condus, programat, analizat. Demersul experienţial reprezintă o valorificare a disponibilităţilor fiinţei umane, o realizare a universalităţii sale şi are drept obiectiv principal contracararea alienării. Psihoterapia este dedicată depăşirii experienţei umane obişnuite. Obiectivele psihoterapiei experienţiale sunt atât intrapersonale, cât şi transpersonale. Obiectivul transpersonal al psihoterapiei se referă la orientarea spirituală, la orientarea omului în raport cu realitatea ultimă, la unitatea omului cu universul, cu planul cosmic, unitate prin intermediul căreia omul reuşeşte să depăşească limitele propriului său Eu, contopindu-se într-o conştiinţă universală. Psihoterapia experienţială consideră omul ca pe o entitate activă, auto-afirmativă, cu un potenţial latent care trebuie verificat. Se optează mai curând pentru perfecţionare decât pentru vindecarea unor simptome sau boli. Scopul psihoterapiei experienţiale îl reprezintă conştientizarea maximală a propriului Eu sau atingerea unui nivel superior de conştiinţă prin care omul să devină conştient de semnificaţia lumii sale interne şi externe şi în acelaşi timp capabil să o construiască. Psihoterapeuţii experienţialişti pun accent pe autodeterminarea, creativitatea şi autenticitatea fiinţei umane, integrarea corpului cu mintea şi spiritul omului. Idealul psihoterapiei este crearea omului spontan, activ, creativ, autentic. Sursa: Irina Holdevici Elemente de psihoterapie |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
În acest site găsiţi informaţii despre: Cabinetul de psihologie - psihoterapie psiholog MA drd. Armand Veleanovici, servicii de psihologie clinică, psihologia muncii şi industrial-organizationala, psihoterapie, consiliere psihologică, psihodiagnostic, evaluare, avizare. Teste psihologice clinice, de aptitudini, proiective. Pproducatori de teste: Cognitrom, RTS, Test Central, RQ plus. Dictionar de psihologie englez-român, roman-englez. Ttulburări psihice ale copilului, adolescentului şi adultului: de dezvoltare, de personalitate, anxioase, psihotice, sexuale, ale somnului, alimentare, afective, disociative, somatoforme, ale controlului impulsului, anxietate, depresie, stres posttraumatic,. Legislaţie privind profesia de psiholog, legea psihologului, norme metodologice, cod deontologic, ghid de bune practici în activitatea de psihologie clinică, alte documente emise de Colegiul Psihologilor. Carţi: editurile Trei, Polirom, Elena Francisc, Fundatia Generatia. Informatii despre cursuri, practica de specialitate. Rresurse de psihologie, articole: Sindromul alienarii parentale - forma de abuz emotional, Impactul divortului asupra copiilor, Grup experiential de dezvoltare si optimizare psiho comportamentala, Forme de psihoterapie, Evaluarea psihologica a copilului abuzat sau neglijat. |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||||||||||||||||