Parafrenia este caracterizată printr-un delir cronic sistematizat halucinator^[1], spre deosebire de paranoia, unde delirul, deşi sistematizat, este nehalucinator.

     Aspecte istorice

     Kraepelin delimitează parafrenia în 1909, definind-o ca „psihoză endogenă caracterizată printr-un delir cronic sistematizat halucinator, cu caracter fantastic, a cărui bogăţie imaginativă, mergând până la crearea unei lumi fantastice, contrastează cu păstrarea îndelungată a unui comportament şi o viaţă emoţională relativ corespunzătoare realităţii” ^[2].

     Şcoala franceză numeşte această boală delir de imaginaţie (Dupre, Logre) sau psihoză halucinatorie cronică (G. Ballet).

     H. Ey descrie 3 forme de parafrenie:

• schizofrenică;
• melancolică;
• maniacală.

     Tabloul clinic

     Aspectul general al bolnavului este uneori extravagant, acesta purtând o îmbrăcăminte originală, astfel exteriorizându-şi personalitatea fantastică.

     Percepţiile sunt parazitate de halucinaţii, în cele mai multe cazuri auditive, mai rar olfactive, gustative sau cenestezice, cele vizuale apărând în mod excepţional.

     Memoria este, în general, păstrată. Uneori pot apare paramnezii (halucinaţii de memorie).

     Gândirea este invadată de imaginaţie, devenind delirantă şi ducând la crearea unei lumi fantastice, ireale. Ideile delirante se grupează în trei categorii:

• de influenţă (spiritism, telepatie, hipnoză, unde electromagnetice etc.);
• de persecuţie (comploturi, conjuraţii);
• de mărire, cu caracter fantastic (profeţi, divinităţi, etc.).

     Afectivitatea variază în funcţie de etapa de evoluţie şi de conţinutul delirului.

     Activitatea se poate păstra mult timp la nivel normal, în contrast cu delirul fantastic. Uneori, sub imperiul halucinaţiilor sau delirului, bolnavii pot comite acte violente, cu caracter medico-legal.

     Conştiinţa bolii lipseşte în toate cazurile.

     Evoluţie

     Debutul bolii intervine în mod insidios, rareori acut sau subacut, după vârsta de 35-40 de ani, prin schimbarea dispoziţiei bolnavului. Acesta devine irascibil, neliniştit, bănuitor, anxios, rezervat, conturându-se astfel un delir de persecuţie. Apariţia halucinaţiilor, mai ales auditive, întăreşte acest delir.

     Boala se desfăşoară în 4 faze (după Magnan):

• faza de incubaţie (analiza subiectivă), se întinde pe parcursul mai multor ani, bolnavul prezintă frământări, cenestopatii, etc.;
• faza halucinatorie, apariţia halucinaţiilor, în special auditive;
• faza delirului megalomanic, parafrenul devenind convins că e o persoană deosebită, foarte importantă (din punct de vedere politic, militar, social, ştiinţific, religios);
• faza demenţială, de amnezie progresivă.

     Forme clinice

     Kraepelin descrie patru forme de parafrenie^[3]: sistematică, expansivă, confabulatorie şi fantastică. Roth^[4] adaugă parafrenia tardivă.

     Parafrenia sistematică se instalează prin schimbarea lentă şi insidioasă a firii bolnavului, predominând delirul de persecuţie. Delirul este sistematizat, dar sunt prezente halucinaţiile, mai ales cele auditive.

     Parafrenia expansivă (pseudomaniacală), caracterizată prin constituirea unui sistem delirant de mărire, megalomanie, erotomanie, pe fondul unei dispoziţii exaltate, euforice, cu excitaţie psihomotorie. Este mai frecvent la femei.

     Parafrenia confabulatorie este mai puţin frecventă. Elementul caracteristic îl reprezintă halucinaţiile de memorie (confabulaţiile). Bolnavii exprimă stări stranii, bizare, imaginare, cu aspect misterios. Delirul predominant este cel de persecuţie şi megalomanic. Predomină ideile delirante de filiaţie.

     Parafrenia fantastică este caracterizată prin apariţia unor idei delirante fantastice, nesistematizate, dar cu păstrarea unei personalităţi relativ armonioase.

     Parafrenia tardivă (de involuţie) apare în decada a 7-a şi a 8-a, fără semne de deficit psihoorganic, sub forma unui delir halucinator bogat. Sunt afectate în special femeile.

     Diagnostic pozitiv

     Este îngreunat de lipsa de colaborare a bolnavului. Stabilirea diagnosticului se face pe baza prezenţei delirului sistematizat halucinator, cu predominarea fabulaţiilor, fenomenelor imaginative, a elementelor fantastice.

   Diagnostic diferenţial

     Schizofrenia paranoidă – delirul schizofrenului este limitat, incoerent, asociat cu destructurarea personalităţii.

     Tulburarea delirantă (paranoia) – este caracterizată de lipsa halucinaţiilor, sistematizarea mai activă a  delirului, rolul preponderent al interpretării.

     Delirul mistic din epilepsie – apare sindromul psihoorganic acut (tulburarea de conştiinţă) sau cronic (fenomene demenţiale), pe lângă crizele convulsive.

     Melancolia delirantă – delirul este fantastic, dar are conţinut de umilinţă, de autoacuzare, de inutilitate, în contrast cu sentimentul de învingător ce apare la parafrenic.

     Tratament

     Boala este, în principiu, incurabilă.

     Se încearcă un tratament complex:

• medicamentos – sedativ, antipsihotic, halucinolitic;
• socioterapie;
• psihoterapie.

     Aspecte medico-legale

     Delirul în parafrenie este fictiv, imaginativ, cu teme delirante, fantastice, un delir bogat imaginat, cu devansarea dorinţei în imaginar, deseori cu o bună adaptare la realitate. Cu cât delirul imaginativ câştigă în ficţiune, cu atât pierde din periculozitate^[5].

     Parafrenicii, în comparaşie cu paranoiacii, nu sunt violenţi, planurile lor megalomane fiind aşa de mari încât privesc lumea conflictelor reale de sus, superior, şi „nu se mânjesc pentru oase mărunte”^[6]

     În multe cazuri, bolnavul îşi conservă deprinderile, are o atitudine la limita normalului, astfel menţinându-şi poziţia în profesie, societate, familie, cu păstrarea unei activităţi cvasinormale pe termen lung. Uneori comportamentul antisocial dat de psihoza parafrenică se poate manifesta prin agresivitate (lovire, ultraj, omucideri), cu caracter bizar, nemotivat. După comiterea faptei comportamentul este straniu, lipsit de comprehensiune^[7].

     Ca şi paranoiacul, în cadrul expertizei medico-legale psihiatrice parafrenul tinde să disimuleze.

1. Romila, A, op. cit., pag. 446.
2. V. Predescu, op. cit., pag. 787
3. Romila, A, op. cit., pag. 452
4. V. Predescu, op. cit., pag. 792
5. Scripcaru, G, Astărăstoae, V, Boişteanu, P, Chiriţă, V, Scripcaru, C, op. cit., pag. 218,
6. Romila, A, op. cit., pag. 446
7. Dragomirescu, V. T., în V. Beliş, op. cit., pag. 773

În acest site găsiţi informaţii despre: Cabinetul de psihologie - psihoterapie psiholog MA drd. Armand Veleanovici, servicii de psihologie clinică, psihologia muncii şi industrial-organizationala, psihoterapie, consiliere psihologică, psihodiagnostic, evaluare, avizare. Teste psihologice clinice, de aptitudini, proiective. Pproducatori de teste: Cognitrom, RTS, Test Central, RQ plus. Dictionar de psihologie englez-român, roman-englez. Ttulburări psihice ale copilului, adolescentului şi adultului: de dezvoltare, de personalitate, anxioase, psihotice, sexuale, ale somnului, alimentare, afective, disociative, somatoforme, ale controlului impulsului, anxietate, depresie, stres posttraumatic,. Legislaţie privind profesia de psiholog, legea psihologului, norme metodologice, cod deontologic, ghid de bune practici în activitatea de psihologie clinică, alte documente emise de Colegiul Psihologilor. Carţi: editurile Trei, Polirom, Elena Francisc, Fundatia Generatia. Informatii despre cursuri, practica de specialitate. Rresurse de psihologie, articole: Sindromul alienarii parentale - forma de abuz emotional, Impactul divortului asupra copiilor, Grup experiential de dezvoltare si optimizare psiho comportamentala, Forme de psihoterapie, Evaluarea psihologica a copilului abuzat sau neglijat.