|
SADISM, perversiune sexuala caracterizata de erotizarea durerii pricinuite celuilalt. SADOMASOCHISM, complex de impulsii agresive dirijate contra semenului (sadism) si contra propriei persoane (masochism), care, după psihanalişti, ar coexista întotdeauna la unul si acelaşi individ. SALATĂ DE CUVINTE, alterarea limbajului, practic specifica schizofreniei, care consta într-o juxtapunere de cuvinte care nu au nici un raport de sens sau de consonanta si care nu au vreo legătura gramaticala. SAŢIETATE, satisfacerea unei dorinţe, satisfacere care distruge apetitul. SĂNĂTATE, stare a celui care se simte puternic si asigurat. SCHIZOTIMIE, organizare psihica normala dominata de introversiune. SCRIS, reprezentare grafica a limbajului si gândirii. SCRUPUL, ceea ce constituie un obstacol pe plan psihic, pune în încurcătura conştiinţa si împiedica acţiunea. SEGUIN (Edouard), pedagog si medic francez (Clamecy, Nievre, 1812 New York. 1880). SELYE (Hans), medic canadian de origine austriaca (Viena, 1907 - Montreal, 1982). SENILITATE, slăbire simultana a capacitaţilor fizice si mentale datorata îmbătrânirii. SENSIBILITATE, facultate de a percepe impresiile venite de la corp sau din lumea exterioara. SENTIMENT, stare afectiva complexa, combinaţie de elemente emotive si imaginative, mai mult sau mai puţin clara, stabila, care persista în absenta oricărui stimul. SEXOLOGIE, studiul problemelor sexualităţii. SEXUALITATE, ansamblu al fenomenelor vieţii sexuale. SHELDON (Wiiliam Herbert), medic si psiholog american (Warwick, Rhode Island, 1899 - Cambridge, Massachusetts, 1977). SINDROMUL LUI KORSAKOV, afecţiune mentala de origine toxica (alcoolism, cel mai adesea), descrisa de S.S. Korsakov (1854 - 1900). SINE (1), ceea ce este nediferenţiat. SINE (2), pentru W. James, tot ceea ce este personal: Eul", ceea ce tine de mine". Pentru Freud, Sinele este prelungirea inconştienta a Eului", Cât despre C. G. Jung, el face din Sine o entitate supraordonata" Eului, incluzând nu numai conştientul si inconştientul, ci si scopul vieţii". SINGURĂTATE, stare a unei persoane care trăieşte singura. SINUCIDERE, acţiune de a-si lua singur viata, în mod voluntar, cel mai adesea pentru a scăpa de o situaţie devenita intolerabila. SOMN, stare fiziologica periodica, definita prin reducerea activităţii, relaxarea tonusului muscular si suspendarea conştiinţei. SPAIME NOCTURNE, echivalent al coşmarului care poate surveni la copil în timpul nopţii. STADIU ORAL, prima faza de dezvoltare a sexualităţii infantile (circa primul an de viata), când plăcerea cea mai mare este procurata de supt, asociata cu încorporarea senzoriala (vizuala, auditiva, cutanata) a imaginii materne. STADIU SADIC-ANAL, în teoria psihanalitica, cel de al doilea stadiu al dezvoltării sexuale a copilului, cuprinzând anul al doilea si al treilea de viata. STARE DE ABSENŢĂ, distracţie atât de puternica încât individul nu mai este pe moment adaptat la împrejurări. STARE HIPNAGOGICĂ, stare de semisomn. STATISTICĂ, metoda de studiere a ansamblurilor numerice si a relaţiilor lor. STATUT, situaţie a unei persoane într-un grup social. STEREOTIP, idee preconceputa, neîntemeiata pe date precise, ci doar pe anecdote, care se impune membrilor unui grup. STIMUL, fenomen susceptibil de a provoca o reacţie, o conduita specifica unui organism. STOETZEL (Jean-Antoine), psiholog francez (Saint Die, Vosges, 1910 - Paris, 1987). STRES, cuvânt englez utilizat pentru prima data de H. Selye, în 1936, pentru a desemna starea în care se găseşte un organism ameninţat de dezechilibru sub acţiunea unor agenţi sau condiţii care pun în pericol mecanismele sale homeostatice. STRIGĂT PRIMAL, forma de tratament conceputa de Arthur Janov (1967), bazata pe reviviscenta unor suferinţe din trecut. STUDIU DE CAZ, observare aprofundata a unor subiecţi particulari care continua, uneori, ani întregi, în cursul căreia se culeg toate datele posibile cu privire la una si aceeaşi persoana: informaţii asupra mediului sau de viata, asupra accidentelor de sănătate; documente personale: producţii artistice (desene, picturi...), jurnale intime etc. SUBCONŞTIENT, conştiinţa obscura. SUBIECTIV, care aparţine subiectului gânditor si care nu poate fi trăit decât de el. SUBLIMARE, derivare a unei energii instinctuale către un scop social elevat. SURDITATE, slăbire sau pierdere mai mult sau mai puţin totala a auzului. SZONDI (Leopold), psihiatru elveţian de origine maghiara (Jnyitra, azi Nitra, Slovacia, 1893 - Kusnacht, Elveţia, 1986). ŞOC, traumatism care duce la o perturbare în organism. ŞOC EMOTIONAL sau soc afectiv", rezulta din apariţia brutala si neaşteptata a unui element nou în viata unui individ, care modifica vizibil existenta sa si la care el nu reuşeşte momentan sa se adapteze. ŞTEFĂNESCU-GOANGĂ (Florian), psiholog român (Curtea de Argeş, 1881-Cluj, 1958).
TABU, caracter interzis si sacru al unui obiect. TALENT, aptitudine naturala sau dobândită de a face un lucru. TANDREŢE, sentiment profund de afecţiune. TENSIUNE, stare a celui care este încordat. TERAPIE FAMILIALĂ, psihoterapie colectiva care se adresează atât bolnavului cât si membrilor TERAPIE OCUPATIONALĂ, tratament prin activitate a unor tulburări mentale. TERAPIE PRIN AVERSIUNE, forma de terapie comportamentala care urmăreşte sa-1 deturneze pe subiect de la o conduita asociind-o cu un stimul neplăcut (soc electric, sonerie...). TERAPIE PRIN CONDIŢIONARE OPERANTĂ, forma de terapie comportamentala bazata pe întărirea subordonata răspunsului. TERAPIE PRIN IMERSIE, forma de terapie comportamentala în care pacientul, în stare de relaxare, este confruntat cu un stimul anxiogen. TERAPIE PRIN PROVOCAREA ANXIETĂŢII, tehnica dezvoltata de P. E. Sifneos, în contradicţie paradoxala cu obiectivele clasice (reducerea si dispariţia anxietăţii). TERMAN (Lewis Madison), psiholog american (John County, Indiana, 1877 - Stanford, California, 1956). TEST, proba standardizata care informează asupra unor caracteristici afective, intelectuale (nivel mental, aptitudini, cunoştinţe) sau senzoriale ale unui subiect, ceea ce permite situarea acestuia în raport cu ceilalţi membri ai grupului social din care face parte (etalonare). THORNDIKE (Edward Lee), psiholog american (Williamsburg, Massachusetts, 1874 - Montrose, New York, 1949). THURSTONE (Louis Leon), psiholog american (Chicago, 1887 Chapel HUI, Carolina de Nord, 1955). TIC, contracţie musculara brusca si fugara, involuntara însa conştienta, care nu are loc decât în starea de veghe. Aceasta mişcare se poate asocia cu o emisiune verbala, de asemenea involuntara, uneori obscena. TODORAN (Dimitrie), psiholog si pedagog român (Ibănesti, jud. Mures, 1908). TOLERANŢĂ, respect al ideilor sau sentimentelor contrare celor ale noastre. în acceptiune fiziologica, însa, este vorba de capacitatea organismului de a suporta, fără manifestarea de simptome morbide, cantităţi, de obicei nocive, din unele substanţe, medicamente sau droguri. TOLMAN (Edward Chace), psiholog american (West-Newton, Massachusetts, 1886 - Berkeley, California, 1959). TONUS, stare permanenta de contracţie uşoara în care se găsesc muşchii, îndeosebi muşchii striaţi. TOXICOMANIE, apetenţa morbida manifestata de unii subiecţi pentru substanţe toxice, ceea ce duce la efecte dăunătoare pentru ei înşişi si pentru societate. TRAC, perturbare emoţionala resimţita în momentul manifestării în fata unui public. TRAINING AUTOGEN, metoda de relaxare propusa de J. H. Schultz (Berlin), care consta în determinarea subiectului de a se decontracta, de a obţine o destindere psihofiziologica perfecta printr-o concentrare asupra sa. TRANCHILIZANT, substanţa farmaceutica al cărei efect principal este potolirea anxietăţii. TRANSFER. 1. Proces psihologic legat de automatismele repetiţiei, care tinde sa reporteze asupra unor persoane sau obiecte, în aparenta neutre, emoţii si atitudini din copilărie. 2. în practica psihanalitica, relaţie afectiva pe care pacientul o stabileşte cu psihanalistul, relaţie neadaptata la situaţia terapeutica reala si determinata de structuri anacronice. TRANSSEXUALISM, sentiment sau dorinţa puternica de a aparţine sexului opus. TRAUMATISM, soc violent susceptibil de declanşarea unor tulburări somatice si psihice. TREBUINŢĂ, stare a unei persoane care resimte o lipsa. TRAVESTISM sau TRANSVESTISM, adoptare frecventa a vestimentaţiei sexului opus. TRICOTILOMANIE, tic care consta în smulgerea parului. TULBURĂRI DE CARACTER, aspecte ale caracterului unui individ care fac dificila integrarea sa armonioasa în societate. UITARE, ştergere normala a amintirilor. VAGINISM, contracţie involuntara, spasmodica si dureroasa a muşchilor vaginului, care împiedica orice penetraţie. VIRILITATE, ceea ce caracterizează bărbatul, masculinitatea. VIS, suita de imagini si de fenomene psihice care survin în timpul somnului. VOCAŢIE, înclinaţie imperioasa pentru o activitate profesionala sau artistica la o persoana care poseda aptitudinile necesare VOIERISM, perversiune caracterizata prin căutarea juisării sexuale în spectacolul relaţiilor intime. VOINŢĂ, aptitudine de a-si actualiza si realiza intenţiile.
WINNICOTT (Donald Woods), psihiatru si psihanalist englez (Plymouth, 1986 - Londra, 1971). WUNDT (Wilhelm), psiholog german (Neckarau, azi Mannhein, 1832 - Grossbothen, 1920).
ZAPAN (Gheorghe), psiholog, matematician si avocat român (Dorohoi, jud. Botoşani, 1897 - Bucureşti, 1976). ZONA EROGENĂ, parte a corpului a cărei stimulare determina o plăcere sexuala. ZOOFOBIE, frica de animale. ZOOPSIE, halucinaţie vizuala în care bolnavul vede fiare, în general hidoase sau periculoase (şerpi, păianjeni...), care îl îngrozesc. ZORGO (Beniamin), psiholog român (Răstoci, jud. Sălaj, 1916 - Cluj-Napoca, 1980).
Extras din Larousse - Dicţionar de psihologie
|
