|
|
|
|
|
|
Elementul esenţial al tulburărilor disociative îl constituie o ruptură în funcţiile de regulă integrate ale conştiinţei, memoriei, identităţii sau percepţiei ambianţei. Perturbarea poate fi bruscă sau graduală, tranzitorie sau cronică. Amnezia disociativă Este caracterizată prin incapacitatea de a evoca informaţii personale importante, de regulă de natură traumatică sau stresantă, şi care este prea extinsă pentru a putea fi explicată doar prin uitare. Fuga disociativă Se caracterizează printr-o călătorie bruscă, inopinată, departe de casă sau de locul de muncă habitual, însoţită de incapacitatea de a evoca propriul trecut şi de confuzie referitoare la identitatea personală sau asumarea unei noi identităţi. Tulburarea de identitate disociativă Este caracterizată prin prezenţa a două sau mai multe identităţi sau stări de personalitate distincte care iau recurent controlul comportamentului individului şi sunt însoţite de incapacitatea de a evoca informaţii personale importante, şi care este prea extinsă pentru a putea fi explicată prin simpla uitare. Aceasta este o tulburare caracterizată prin fragmentarea personalităţii, mai curând decât printr-o proliferare de personalităţi separate. Tulburarea de depersonalizare Este caracterizată prin sentimentul persistent sau recurent de a fi detaşat de propriile procese mentale sau de propriul corp şi care este însoţită de o testare a realităţii intactă. Sursa: DSM IV TR |
|
|
|
|
|
||||||||||||||||||||||||||||||