Împreună cu schizofrenia, acest grup constituie unul dintre cei doi piloni ai nosografiei psihiatrice clasice. Tulburările afective deformează afectivitatea către polul negativ (depresiv, melancolic) sau cel pozitiv (excitaţia maniacală).

     Sindromul depresiv este caracterizat printr-o serie de simptome cognitive, afective şi comportamentale, care au ca element central depresia, în contrast cu sindromul maniacal, al cărui simptom central este euforia sau iritabilitatea.

     Tulburările afective sunt împărţite, conform D.S.M. IV T.R. în:

• tulburări depresive (tulburarea depresivă majoră, tulburarea distimică);
• tulburări bipolare (tulburarea bipolară I, tulburarea bipolară II şi tulburarea ciclotimică);
• tulburarea afectivă datorată unei condiţii medicale generale;
• tulburarea afectivă indusă de o substanţă.

     Aspecte istorice

     În sec. al IV-lea î. H. Hipocrate descrie, între cele şase tipuri de nebunie, mania şi melancolia.

     Relaţia dintre manie şi melancolie a fost sesizată încă din sec. al II-lea de către Areteus din Capadocia, care face o descriere realistă a psihozei maniaco-depresive.

     Baillarger (1845) subliniază evoluţia succesivă şi regulată a stărilor maniacale şi melancolice, numind boala folie a double forme. J. P. Falret descrie în 1854 la folie circulaire, remarcând ciclicitatea bolii.

     K. Kahlbaum consideră cele două condiţii din tabloul clinic al maniei şi melancoliei ca stadii ale unui proces patologic unic, introducând noţiunea de ciclotimie.

     În 1899, Kraepelin descrie psihoza maniaco-depresivă (PMD).

     După cel de-al doilea război mondial s-a introdus noţiunea de psihoză bipolară, termen preluat şi de D.S.M. şi  I.C.D.

     Epidemiologie

     Prevalenţa depresiei este considerată de diverşi cercetători ca situându-se între 8 şi 14%.

• depresia psihotică – prevalenţă 1 % (Robins, 1984);
• depresia majoră – prevalenţă 6-7% (Romanski, 1992), 8% (Levitan, 1997).

     Se remarcă:

• prevalenţa dublă la femei faţă de bărbaţi (Institutul American de Sănătate Mintală, 1997);
• creşterea prevalenţei peste vârsta de 40 de ani;
• creşterea de 2-3 ori a prevalenţei tulburărilor depresive în ultimii 25 de ani;
• frecvenţa mai mare în rândul populaţiei urbane.

     Tulburarea bipolară I are o prevalenţă de 0,4 – 1,6%, iar tulburarea bipolară II de 0,5%, procentul de femei fiind mai ridicat.

     Se constată corelaţii pozitive între statusul socio-economic inferior şi prevalenţa ridicată a depresiei şi între tulburarea bipolară şi statusul economic ridicat.

     Etiologie

     Teoriile care încearcă să explice etiologia tulburărilor afective se pot împărţi în: biologice şi psihosociale.

     Teoriile biologice consideră tulburarea bipolară ca rezultat al interacţiunii dintre factorii genetici şi cei de mediu:

• studiile familiale constată un risc crescut la rudele de gradul I ale bolnavilor, copiii părinţilor cu tulburare bipolară având un risc crescut (15-30%);
• studiile pe gemeni demonstrează o concordanţă crescută pentru monozigoţi (69%) faţă de dizigoţi (13%, McGuffin, 1984);
• studiile de genetică moleculară au încercat identificarea unei gene responsabile de transmiterea bolii;
• tulburări ale funcţiilor endocrine – (Checkley- 1992, O'Keane);
• tulburări complexe ale mai multor sisteme de neurotransmiţători cerebrali.

     Teoriile psihosociale:

• teoria psihanalitică, care consideră depresia ca fiind ostilitatea îndreptată spre sine (Freud);
• teoria cognitivă (Beck) susţine că tulburarea este rezultatul unor scheme cognitive negative, care sunt moduri distorsionate de gândire şi interpretare.

În acest site găsiţi informaţii despre: Cabinetul de psihologie - psihoterapie psiholog MA drd. Armand Veleanovici, servicii de psihologie clinică, psihologia muncii şi industrial-organizationala, psihoterapie, consiliere psihologică, psihodiagnostic, evaluare, avizare. Teste psihologice clinice, de aptitudini, proiective. Pproducatori de teste: Cognitrom, RTS, Test Central, RQ plus. Dictionar de psihologie englez-român, roman-englez. Ttulburări psihice ale copilului, adolescentului şi adultului: de dezvoltare, de personalitate, anxioase, psihotice, sexuale, ale somnului, alimentare, afective, disociative, somatoforme, ale controlului impulsului, anxietate, depresie, stres posttraumatic,. Legislaţie privind profesia de psiholog, legea psihologului, norme metodologice, cod deontologic, ghid de bune practici în activitatea de psihologie clinică, alte documente emise de Colegiul Psihologilor. Carţi: editurile Trei, Polirom, Elena Francisc, Fundatia Generatia. Informatii despre cursuri, practica de specialitate. Rresurse de psihologie, articole: Sindromul alienarii parentale - forma de abuz emotional, Impactul divortului asupra copiilor, Grup experiential de dezvoltare si optimizare psiho comportamentala, Forme de psihoterapie, Evaluarea psihologica a copilului abuzat sau neglijat, evaluare custodie, workshopuri, supervizare, practica studenti amsteranzi